Tag - Primele mele produse de makeup!

N-am mai scris de un anotimp pe blog! Si daca tot am facut introducerea asta, decat sa ma scuz si sa ma acuz ca am fost o pisica lenesa (asta ar trebui sa fie pleonasm), mai bine profit de ocazie sa-mi storc mintea in legatura cu alte cateva chestii pe care le-am facut de mult, cand eram tanara si aveam mai putine fire albe in blanita :)

Prin urmare, m-am gandit ca aceasta postare sa fie despre primele mele produse de makeup. Am vazut ca circula un tag prin blogosfera. Ultimul articol de acest gen l-am citit pe blogul lui Joice, si cum la sfarsit spunea ca e liber la preluat, m-am gandit sa profit de mokazie :) 

Primele mele produse de “machiaj” au fost (si cred ca nu sochez pe nimeni cu aceasta afirmatie) strugulelul, lacul de unghii si creionul de ochi.

Primul meu balsam de buze tin minte ca fost un strugurel incolor no name, cu o ciresica desenata. Dupa el au urmat mai multe de acelasi fel :) Singurul lucru care era diferit era culoarea ambalajului si faptul ca aroma sintetic-fructata era mai gretoasa sau nu. Banuiesc ca aveam vreo 10-11 ani.

Primul meu luciu de buze a fost unul intr-un recipient de sticla, cu bila. Al meu a fost cu aroma de ananas si lichidul lipicios era galbui la culoare. Mi-a placut mult. Pe atunci tin minte ca aveam vreo 12 ani. 

 asta era!!!!

Lui i-a urmat o imitatie de L’Oreal Glam Shine luata din piata – avea o culoare portocalie, era sheer si avea sclipici. L-am iubit din tot sufletul si am stors si ultima picatura din el.

Primul meu ruj a fost mai de calitate. Tin minte ca tocmai se lansasera rujurile Maybelline Watershine si eu eram absolut obsedata de reclama lor teve. Asa ca am fost cu mama la cumparaturi si mi-am cumparat unul – era o nuanta foarte chic si foarte purtabila, un dusty rose. Cred ca daca mai scotocesc prin noptiera de la mama de acasa il mai gasesc :) Aveam probabil 14 ani.

Am purtat prima mea oja destul de devreme, pe la 10 ani. Tin minte ca eram in vizita la mamaie si m-am suprapus peste vizita manichiuristei care venea lunar sa-I faca unghiile acasa (mamaia mea a fost imobilizata in casa multi ani). Si i-a pictat unghiile cu un lac foarte discret, aproape transparent, dar cu reflexe movulii. Tin minte ca am fost absolut fascinata de culoare si, de dragul meu, mamaia a rugat-o pe tipa sa-mi picteze si mie unghiile. Reflexele erau abia vizibile, dar tin minte ca m-am ascuns doua zile de tata sa nu-mi vada unghiile si sa nu ma certe :) Multi-multi ani mai tarziu, cred ca 15, am regasit acea nuanta de oja la Flormar – Plus Quartz 049. O iubesc pentru ca-mi aduce mereu aminte de momentul ala, de mamaie si de tata.

Primul meu creion de ochi a fost Sfantul Ada, cum il numeste MooNy – clasicul negru. Au urmat apoi si alte nuante – albastru, mov, chiar si un turcoaz superb. Cred ca inca le am, dar nu le mai folosesc decat pentru face painting si machiaje fantezie de Halloween. De asemenea, cred ca am inceput sa ma inegresc la ochi pe la vreo 13-14 ani, intai mai discret, apoi din ce in ce mai ‘panda-like’.

Primul meu rimel a fost Maybelline Great Lash. Si al doilea. Si al treilea :) Mi-a placut mult acel rimel si l-am recumparat de cateva ori. Imi placea ca nu incarca genele, efectul era natural si nu facea cocoloase.   

Prima mea pudra a fost cumparata inainte de banchetul de clasa a 8-a. Imi aparuse uracioasa acnee si am cautat o solutie de camuflare. Si cum pe vremea mea, maica, fondurile de ten la care aveam eu acces erau proaste si pline de ulei, m-am hotarat sa adopt o pudra. Era Ruby Rose :) Si tin minte ca ma tencuiam cu ea pana nu mai puteam! Eram horror! Efectul era horror! Era clar ca incercam sa maschez ceva…in fine…de atunci cred ca am eu sechele fata de pudra de fata, ca in momentul de fata nu o mai suport!

Primul meu fond de ten…a venit foarte-foarte tarziu. Dupa cum spuneam mai sus, pe vremea mea fondurile de ten la care aveam eu acces din alocatie erau alea de 5 lei din piata. Si erau prost formulate si pline de ulei si rozalii la subton. Si toate colegele mele le foloseau si aratau ca dracu! In plus, exista mitologia aia conform careia daca acopereai acneea cu fond de ten, nu mai respire pielea si se blocau porii si se facea si mai rau…Ceea ce, daca ma gandesc mai bine, nu era deloc departe de adevar. Asa ca eu am ales sa camuflez imperfectiunile cu pudra si cu un baton corector – ambele Ruby Rose. Primul meu fond de ten de altfel a fost tot sub forma de pudra – era un fond de ten mineral de la Everyday Minerals dupa care am suspinat mult timp pe net. Si am avut apoi muuulte fonduri de ten minerale – de la toate firmele (sa tin minte sa scriu o postare despre asta!) 

Iar primul meu fond de ten lichid a fost Normaderm, de la Vichy – asa ca pot considera ca macar la acest capitol am inceput bine, desi tarziu. Am inceput sa folosesc fond de ten lichid FIX in acelasi timp cu Iguanitza, acum vreo 2 ani, foaarte tarziu – aveam deja 25-26 de ani. Nu-mi pare rau – in mai putin de 2 ani am testat cam tot ce misca in sectorul meu de buget si indraznesc sa afirm ca am ales informat si ca mi-am gasit chiar si preferatul in persoana lui Max Factor – Lasting Performance (Imi mai place si Bourjois – 10 Hours Sleep Effect, dar din pacate nu se mai produce). 

Primele mele farduri de ochi au fost paletutele de farduri no-name chinezesti, de la metrou si din Obor. Aveam cam 14 ani. Cred ca prima paleta avea 4 nuante de roz si mov. Apoi au mai venit doua, tot micute, una cu nuante de maro si alta cu gri-uri. Apoi am adoptat o paleta mai mare, Ruby Rose, cu vreo 20 de nuante. Am aruncat-o abia anul asta (cred!). Nu va speriati, nu am mai folosit-o de 10 ani cel putin, dar am pastrat-o ca amintire. Din cand in cand o gaseam la fundul stash-ului cu farduri si swatchuiam pe buricul degetelor nuantele mele preferate de pe vremea cand eram tanara si nelinistita :)

Primul meu blush a venit prin clasa a 10-a. Ma boiam deja cu pudra si fata mea palida era tencuita bine si nu avea nici o dimensiune. Aveam si parul lung si jur ca in zilele mele bune aratam ca Morticia Adams :)

 

Si acum sa va spun o poveste: mama mea de cand o stiu nu se machia prea mult. Folosea in schimb zilnic blush si un creion de ochi verzui. Si tin minte ca mi-a spus ca simte ca blushul o intinereste rapid si ca ofera un plus de prospetime tenului ei alb (La noi in familie suntem toti palizi. Eu am pigmentul cel mai inchis, mama si frati-miu sunt ca si coala de hartie – eu cu al meu “ivoire” sunt chiar colorata).

Asa ca intr-o zi, pe la 16 ani, mi-am luat primul meu blush. Era o nuanta de piersica, usor portocalicios, mat, dar cu putin shimmer marunt si a fost dragoste la prima aplicare! Imi facea ochii albastri sa iasa in evidenta, imi oferea dimensiune fetei si parca ma ajuta sa ascund optic si urmele lasate de acnee. Din punct de vedere coloristic pot sa spun ca am nimerit-o din prima. Instinctiv am intins mana spre ala si pana in ziua de azi blushurile piersichiu-portocalii sunt preferatele mele. 

Cam atat, dragii mosului! Am ratat ceva? Mmmmnu cred…in fine: eu va multumesc pentru atentie si va doresc o seara frumoasa!

Iar la final va indreb, sa ma distrez si eu: Care au fost primele voastre produse de machiaj de care va amintiti cu mai mult sau mai putin drag? E vreunul din ale mele si pe lista voastra? Cine stie, poate am copilarit pe aceeasi strada si ne gasim acum! Surprize-surprize! :)

Pin It