N-am mai scris de un anotimp pe blog! Si daca tot am facut
introducerea asta, decat sa ma scuz si sa ma acuz ca am fost o pisica lenesa
(asta ar trebui sa fie pleonasm), mai bine profit de ocazie sa-mi storc mintea
in legatura cu alte cateva chestii pe care le-am facut de mult, cand eram tanara si
aveam mai putine fire albe in blanita :)
Prin urmare, m-am gandit ca aceasta postare sa fie despre
primele mele produse de makeup. Am vazut ca circula un tag prin blogosfera.
Ultimul articol de acest gen l-am citit pe blogul lui
Joice, si cum la sfarsit
spunea ca e liber la preluat, m-am gandit sa profit de mokazie
:)
Primele mele produse de “machiaj” au fost (si cred ca nu
sochez pe nimeni cu aceasta afirmatie) strugulelul, lacul de unghii si creionul
de ochi.
Primul meu balsam de
buze tin minte ca fost un strugurel incolor no name, cu o ciresica
desenata. Dupa el au urmat mai multe de acelasi fel :) Singurul lucru care era
diferit era culoarea ambalajului si faptul ca aroma sintetic-fructata era mai
gretoasa sau nu. Banuiesc ca aveam vreo 10-11 ani.
Primul meu luciu de
buze a fost unul intr-un recipient de sticla, cu bila. Al meu a fost cu
aroma de ananas si lichidul lipicios era galbui la culoare. Mi-a placut mult. Pe
atunci tin minte ca aveam vreo 12 ani.
asta era!!!!
Lui i-a urmat o imitatie de L’Oreal Glam
Shine luata din piata – avea o culoare portocalie, era sheer si avea sclipici.
L-am iubit din tot sufletul si am stors si ultima picatura din el.
Primul meu ruj a
fost mai de calitate. Tin minte ca tocmai se lansasera rujurile Maybelline Watershine
si eu eram absolut obsedata de reclama lor teve. Asa ca am fost cu mama la
cumparaturi si mi-am cumparat unul – era o nuanta foarte chic si foarte
purtabila, un dusty rose. Cred ca daca mai scotocesc prin noptiera de la mama
de acasa il mai gasesc :)
Aveam probabil 14 ani.
Am purtat prima mea
oja destul de devreme, pe la 10 ani. Tin minte ca eram in vizita la mamaie
si m-am suprapus peste vizita manichiuristei care venea lunar sa-I faca
unghiile acasa (mamaia mea a fost imobilizata in casa multi ani). Si i-a pictat
unghiile cu un lac foarte discret, aproape transparent, dar cu reflexe movulii.
Tin minte ca am fost absolut fascinata de culoare si, de dragul meu, mamaia a
rugat-o pe tipa sa-mi picteze si mie unghiile. Reflexele erau abia vizibile,
dar tin minte ca m-am ascuns doua zile de tata sa nu-mi vada unghiile si sa nu
ma certe :)
Multi-multi ani mai tarziu, cred ca 15, am regasit acea nuanta de oja la
Flormar – Plus Quartz 049. O iubesc pentru ca-mi aduce mereu aminte de momentul
ala, de mamaie si de tata.
Primul meu creion de
ochi a fost
Sfantul Ada, cum il numeste
MooNy – clasicul negru. Au urmat
apoi si alte nuante – albastru, mov, chiar si un turcoaz superb. Cred ca inca
le am, dar nu le mai folosesc decat pentru
face
painting si machiaje fantezie de Halloween. De asemenea, cred ca am inceput
sa ma inegresc la ochi pe la vreo 13-14 ani, intai mai discret, apoi din ce in
ce mai ‘
panda-like’.
Primul meu rimel
a fost Maybelline Great Lash. Si al doilea. Si al treilea :) Mi-a placut mult acel
rimel si l-am recumparat de cateva ori. Imi placea ca nu incarca genele,
efectul era natural si nu facea cocoloase.
Prima mea pudra a
fost cumparata inainte de banchetul de clasa a 8-a. Imi aparuse uracioasa acnee
si am cautat o solutie de camuflare. Si cum pe vremea mea, maica, fondurile de ten
la care aveam eu acces erau proaste si pline de ulei, m-am hotarat sa adopt o
pudra. Era Ruby Rose :)
Si tin minte ca ma tencuiam cu ea pana nu mai puteam! Eram horror! Efectul era
horror! Era clar ca incercam sa maschez ceva…in fine…de atunci cred ca am eu
sechele fata de pudra de fata, ca in momentul de fata nu o mai suport!
Primul meu fond de
ten…a venit foarte-foarte tarziu. Dupa cum spuneam mai sus, pe vremea mea
fondurile de ten la care aveam eu acces din alocatie erau alea de 5 lei din
piata. Si erau prost formulate si pline de ulei si rozalii la subton. Si toate
colegele mele le foloseau si aratau ca dracu! In plus, exista mitologia aia
conform careia daca acopereai acneea cu fond de ten, nu mai respire pielea si
se blocau porii si se facea si mai rau…Ceea ce, daca ma gandesc mai bine, nu
era deloc departe de adevar. Asa ca eu am ales sa camuflez imperfectiunile cu
pudra si cu un baton corector – ambele Ruby Rose. Primul meu fond de ten de
altfel a fost tot sub forma de pudra – era un fond de ten mineral de la
Everyday Minerals dupa care am suspinat mult timp pe net. Si am avut apoi
muuulte fonduri de ten minerale – de la toate firmele (sa tin minte sa scriu o
postare despre asta!)
Iar
primul meu fond
de ten lichid a fost Normaderm, de la Vichy – asa ca pot considera ca macar
la acest capitol am inceput bine, desi tarziu. Am inceput sa folosesc fond de
ten lichid FIX in acelasi timp cu
Iguanitza, acum vreo 2 ani, foaarte tarziu –
aveam deja 25-26 de ani. Nu-mi pare rau – in mai putin de 2 ani am testat cam
tot ce misca in sectorul meu de buget si indraznesc sa afirm ca am ales
informat si ca mi-am gasit chiar si preferatul in persoana lui Max Factor –
Lasting Performance (Imi mai place si Bourjois – 10 Hours Sleep Effect, dar din
pacate nu se mai produce).
Primele mele farduri
de ochi au fost paletutele de farduri no-name
chinezesti, de la metrou si din Obor. Aveam cam 14 ani. Cred ca prima paleta avea
4 nuante de roz si mov. Apoi au mai venit doua, tot micute, una cu nuante de
maro si alta cu gri-uri. Apoi am adoptat o paleta mai mare, Ruby Rose, cu vreo
20 de nuante. Am aruncat-o abia anul asta (cred!). Nu va speriati, nu am mai
folosit-o de 10 ani cel putin, dar am pastrat-o ca amintire. Din cand in cand o
gaseam la fundul stash-ului cu farduri si swatchuiam pe buricul degetelor
nuantele mele preferate de pe vremea cand eram tanara si nelinistita :)
Primul meu blush
a venit prin clasa a 10-a. Ma boiam deja cu pudra si fata mea palida era
tencuita bine si nu avea nici o dimensiune. Aveam si parul lung si jur ca in
zilele mele bune aratam ca Morticia Adams :)
Si acum sa va spun o poveste: mama mea de cand o stiu nu se
machia prea mult. Folosea in schimb zilnic blush si un creion de ochi verzui.
Si tin minte ca mi-a spus ca simte ca blushul o intinereste rapid si ca ofera
un plus de prospetime tenului ei alb (La noi in familie suntem toti palizi. Eu am
pigmentul cel mai inchis, mama si frati-miu sunt ca si coala de hartie – eu cu
al meu “ivoire” sunt chiar colorata).
Asa ca intr-o zi, pe la 16 ani, mi-am
luat primul meu blush. Era o nuanta de piersica, usor portocalicios, mat, dar
cu putin shimmer marunt si a fost dragoste la prima aplicare! Imi facea ochii
albastri sa iasa in evidenta, imi oferea dimensiune fetei si parca ma ajuta sa
ascund optic si urmele lasate de acnee. Din punct de vedere coloristic pot sa
spun ca am nimerit-o din prima. Instinctiv am intins mana spre ala si pana in
ziua de azi blushurile piersichiu-portocalii sunt preferatele mele.
Cam atat, dragii mosului! Am ratat ceva? Mmmmnu cred…in
fine: eu va multumesc pentru atentie si va doresc o seara frumoasa!
Iar la final va indreb, sa ma distrez si eu: Care au fost primele voastre produse de
machiaj de care va amintiti cu mai mult sau mai putin drag? E vreunul din ale
mele si pe lista voastra? Cine stie, poate am copilarit pe aceeasi strada
si ne gasim acum! Surprize-surprize! :)
Pin It
